Blog

General

caleidoscopul trunchiurilor amorfe

„Care a fost cel mai fericit moment din viata ta?” Nu mai tin minte ce mi-a raspuns. Muzica era foarte tare iar eu bausem destule pahare cu vin astfel incat sa nu ascult ce-mi spunea. Imi serveam singur replicile, discursul. Imi ridicam singur mingea la fileu. Aveam ceva de spus. Vroiam ca cineva sa ma […]

General

sad little pictures

Un alt chip, alt om, alta faţa, altcineva… un necunoscut. Insensibil, insesizabil, zero in inima noastra. Sau nu chiar zero. Un chip interesant, trist, misterios. Deja iti pasa putin. S-a miscat ceva in inima ta. Strainul nu-ti mai e zero absolut. Un chip cunoscut, o faţa familiara, un zambet, un zambet trist. Un zambet care-ti

General

Regular Joe

Allow me to be frank from the very start; I don’t want you to like me. In fact, you will not like me! The simple, naked truth always hearts. It always causes… disasters. “In fact you will like me a good deal less as we go on” – that’s what the story tells.I’m here to

General

Sublimi la nesfarsit

Cine poate rămane sa ramana sublim la nesfarsit? Eu si prietenii mei suntem TOŢI sublimi. SUBLIMI FOREVER. Suntem magnifici in singuratatea noastra. Oameni perfecti. Personalitati complete. Fiecare un adevarat AS in domeniul lui de expertiza. Si la ce ne foloseste? La nimic. Nimic, nimic, nimic. Nimic pentru noi si nimic pentru restul lumii, pentru ceilalti.

General

Fatherly noise

– „Lumea-i mare. Universu-i infinit. Sunt miliarde de stele in miliarde de constelatii in miliarde de universuri. E imposibil de cuprins cu mintea umana. Nimeni nu poate intelege cu adevarat ce e acolo departe. Vezi, steluta aceea care sclipeste acolo? Straluceste si noi o vedem acum, acum cand vorbim. Dar stii ca imaginea ei vine

General

Şontac, şontac

„Şontac, şontac, se vede de departe, cu mersul lui şlempat si inegal, tuşind tuberculos (cu zgomot) o tuse rece si uscata, prevestitoare de moarte – isi facu aparitia azi, ca si ieri si alartaieri lânga aceeasi dugheana jegoasa – La taverna 3 paduchi . Ii simti duhoarea inca inainte de a-i putea deslusi faţa zbarcita

General

Molistele

Confesiune imbecila. Da! despre asta ar trebuie sa scriu. O istorisire idioata a unei vieti patetice, fara de inteles, fara noima, si fara vreun „succes” evident pentru oricare dintre personajele istorisirii. Numai esecuri. Pe toata linia. Esecuri si iar „iesecuri” sau „esece” ca tot e la moda sa vorbim despre „succesuri si esece”. Nu se

Scroll to Top