Parafrazând celebrul slogan al lui Trump, vin și întreb, ce e nevoie să facem pentru a face tangoul argentinian „great again”?
Scârțâie sau nu tangoul bucureștean?
Pare vizibil că pe ici pe colo și anume prin punctele esențiale, tangoul nostru cel de toate zilele, sferele și nivelurile scârțâie, ca să nu spun mai mult. Nu știu, o fi și depresia de după sfârșitul de an, cu al lui ianuarie ba oarecum friguros, ba de-a dreptul primăvăratic, dar, în destule cazuri, pot enumera:
· Elevii (vechi) îi aduni cu greutate pe la lecții (e nevoie de resurse serioase de antrenare și mobilizare – adică eu, ca instructor, trebuie să-i mângâi și gâdil și să-i curtez până ce vreo câțiva catadicsesc să apară la lecție)
· Promovarea și recrutarea, pentru noi tangoiști (elevi, cursanți), parcă are cel mai prost debut de multă vreme încoace
· Și pe la școli mai mari observ că nu există un apetit sau o afluență prea mare, nici la lecțiile de începători și parcă nici la celelalte
· Scena de practici și milongi… Nu știu ce să zic, dar știu că destui organizatori fac eforturi serioase să rămână pe linia de plutire
· Scena de maratoane, festivaluri si evenimente pare mai animată și în anumite cazuri evenimentele par a avea un succes major dar sunt sigur că și aici scârțâie multe
Cum grozăvim din nou tangoul?
Și atunci se pune problema, cum grozăvim din nou tangoul? Ce să face, cum s-o dregem, cum acționăm, cum ne coagulăm ca să-l facem din nou magnific, așa cum a mai fost?
O problemă de inspirație și "perspirație"
Este, din punctul meu de vedere, o problemă de inspirație și perspirație (efort), de consecvență, determinare și antreprenoriat „politic”: ce, cum, când, unde, cât le spunem oamenilor că-i vrem la tango pentru că acesta (a fost, este și…) poate fi din nou extraordinar.
Prin alte părți...
Poate n-ar fi rău să vedem ce a funcționat foarte bine în alte părți, ei cum au făcut, cum procedează în prezent? În Belgrad, de exemplu, se laudă oamenii din tango că au una dintre cele mai mari comunități de tango din lume. Mulți, implicați, efervescenți, tineri, foarte tineri.
Ei cum au reușit? E nevoie să mutăm Bucureștiul la Dunăre (ca să treacă Dunărea prin el așa cum trece prin Belgrad) ca să ne putem compara cu ei?
Antreprenoriat de tango
Am folosit exemplul lui Trump (dar mai sunt și alții) pentru că, indiferent de care parte a spectrului politic vă aflați, evidența spune că: a existat o problemă majoră în societate căruia acest actor i-a aplicat, consecvent, cu efort, determinare și talent, rețeta potrivită de antreprenoriat. Sunteți sau nu de acord cu ce zice dar el a știut: ce, cum, când, unde, cât și a acționat, într-un stil autentic aș zice pentru a avea succes.
În aceste condiții, noi cum să procedăm la tango? Cum îl facem „Great Again!”?